Summitul G7. Președintele Joe Biden a cerut națiunilor europene și Japoniei să contracareze influența economică și de securitate din ce în ce mai mare a Chinei, oferind națiunilor sărace finanțări de sute de miliarde de euro pentru drumuri, căi ferate, porturi și rețele de comunicații.

summitul-g7-presedintele-joe-biden-a-cerut-natiunilor-europene-si-japoniei-sa-contracareze-influenta-economica-si-de-securitate-din-ce-in-ce-mai-mare-a-chinei,-oferind-natiunilor-sarace-finantari-de-sute-de-miliarde-de-euro-pentru-drumuri,-cai-ferate,-porturi-si-retele-de-comunicatii.

Este pentru prima dată când cele mai bogate națiuni ale lumii discută despre organizarea unei alternative directe la Inițiativa Chinei, care a investit deja miliarde în Africa, America Latină și chiar în Europa. Dar Casa Albă nu a menționat niciun angajament financiar și există un dezacord accentuat între Statele Unite și aliații săi cu privire la modul de a răspunde la creșterea puterii Chinei.

Planul SUA pare să îmbine proiecte existente în care sunt deja implicate Statele Unite, UE și Japonia, cu o încurajare a finanțării private pentru țările în curs de dezvoltare, care au nevoie de infrastructură. Acesta subliniază protejarea mediului, eforturile anticorupție, fluxul liber de informații și condițiile de finanțare care ar permite țărilor mai sărace să evite îndatorarea excesivă. Una dintre criticile aduse planului chinez este că acesta creează o dependență prea mare de China, oferind acesteia o influență prea mare asupra națiunilor care acceptă finanțarea acesteia.

Joe Biden consideră că principalul conflict al epocii post-pandemice va fi cel dintre democrație și regimurile dictatoriale. The NY Times observă că primul său test va fi acela de a-i convinge pe aliați să denunțe utilizarea muncii forțate de către China și să ia măsuri concrete împotriva lanțurilor globale de aprovizionare ce includ produse realizate prin utilizarea muncii forțate. Un comunicat în acest sens este așteptat duminică, în a treia zi a summitului.

Dar țările europene au ele însele politici diferite de apropiere față de China.

Marea Britanie, de departe cea mai deschisă față de puterea comunistă în epoca Boris Johnson, a făcut deja un pas înapoi în privința echipamentelor Huaweii.

Germania, pentru care China a devenit cea mai importantă piață pentru autoturisme, are o poziție ambiguă în această problemă și a renunțat la excluderea Huawei, după ce oficialii chinezi au amenințat că vor interzice vânzarea de mașini germane în China.

Italia a devenit primul membru al G7 care s-a înscris în programul de infrastructură chinez, în 2019, dar s-a retras apoi, sub presiunea aliaților NATO. Acum un an, când China a trimis măști și ventilatoare într-o Italie devastată de coronavirus, un oficial italian le-a spus în mod clar colegilor săi europeni că țara își va aminti după pandemie care i-au fost prietenii.

Deși nu a intrat în planul chinez de infrastructură, Franța nu a exclus Huawei din rețelele mobile, dar relațiile dintre două țări s-au răcit după ce președintele Emmanuel Macron a criticat Beijingul pentru lipsa de transparență cu privire la originile coronavirusului.

Piesa centrală a investițiilor Chinei în Europa este o rețea feroviară care ar conecta fabricile sale de la Pacific și până la Londra.

Sursă alternativă: The NY Times

Articole similare